George Valentin Volceanov (n. 28 mai 1956, București) este
un traducător român, care traduce din
limbile engleză și maghiară. A absolvit în 1979 Facultatea de Limbi și
Literaturi Germanice (secția engleză-maghiară) a Universității din
București. Este doctor în filologie și până în 2020 a
fost profesor universitar la Universitatea Spiru Haret, unde a
predat istoria literaturii engleze. Este autorul mai multor dicționare bilingve
și monolingve, fiind interesat mai ales de lexicografia argotică. A coordonat
și a îngrijit a treia ediție românească a integralei Shakespeare, începută la
Editura Paralela 45 în anul 2010 și finalizată la Editura Tracus Arte în anul 2019.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994.
A desfășurat o bogată activitate de cercetare
științifică, concretizată în peste optzeci de articole și comunicări prezentate
la conferințe internaționale (Londra, Paris, Worcester, Norwich, Utrecht, Pisa,
Weimar, Bratislava, Budapesta, Gdansk, Brno etc.). Se numără printre membrii
fondatori ai Asociației Europene de Studii Shakespeariene (European Shakespeare
Research Association).
În paralel, a desfășurat o bogată activitate
publicistică, cu sute de traduceri, eseuri, articole, recenzii, interviuri
publicate în presa literară românească, în revistele România literară,
Luceafărul, Lettre Internationale, Observator cultural, Astra, Neuma, Orizont,
Revista de traduceri literare, Dilematica, Dilema veche, Adevărul literar și
artistic, Vatra, Steaua etc.
Ca formator al unei generații de traducători
literari, a organizat și a condus patru seminarii de traduceri literare din
limba maghiară în limba română în intervalul 2012-2017 la Casa Traducătorilor
Maghiari din Balatonfured (Ungaria).
George Volceanov a primit mai multe premii
importante pentru traducerile și scrierile sale originale (v. Premii). În anul
2022 a fost distins cu Ordinul de Merit în grad de cavaler al Republicii
Ungare, „pentru promovarea și popularizarea literaturii maghiare în România,
precum și pentru contribuția la formarea unei noi generații de traducători
literari din limba maghiară în limba română”.
Cărți publicate
Dicționar de argou al limbii engleze (împreună cu Ana-Dolores Doca), Nemira, 1995.
Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii
române (împreună cu Anca-Ileana Volceanov),
Livpress, 1998.
Dicționar de neologisme ale limbii engleze, Niculescu, 2002.
Methinks You're Better Spoken: A Study in the
Language of Shakespeare's Characters, Institutul European, 2004.
The Shakespeare Canon Revisited, Niculescu, 2005.
The Eye Sees Not Itself but by Reflection: A Study
in Shakespeare's Catoptrics and Other Essays,
Editura Universitară, 2006.
Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007.
Dicționar de argou maghiar-român, Niculescu, 2011.
Dicționar de argou englez-român (împreună cu Raluca Nicolae și George-Paul Volceanov), Editura
Niculescu, 2015.
Noul dicționar de argou al limbii române (împreună cu George-Paul Volceanov), Editura Litera, 2019.
Întoarcerea la Marele Will sau Reconsiderarea
canonului shakespearian, Editura Tracus Arte, 2020.
Un Shakespeare pentru mileniul trei: istoria unei
ediții, Editura Tracus Arte, 2021.
Revista Haemus: Dragă George
Volceanov, consideri că o muncă imensă în domeniul traducerilor întinerește?
Preia pe nesimțite „muncitorul” ceva din longevitatea și prospețimea limbilor
din și în care traduce?
George Volceanov: Grea întrebare. Eu
cred că genul ăsta de muncă te înțelepțește, te ajută să înveți multe lucruri
despre culturile din ale căror literaturi traduci; și să-ți îmbogățești și
cunoștințele de limbă nativă. Este o excelentă gimnastică a minții, care pune
la treabă neuronii. În sensul acesta, te ajută să te menții tânăr.
- Cum a început acest
drum al traducerilor din engleză și maghiară?
